Mărţişorul de ieri şi de azi

Luna martie reprezintă venirea primăverii. Iarna nu mai are putere în faţa naturii. Zilele mohorâte şi geroase fac loc zilelor plăcute şi însufleţite. Soarele, căldura şi lumina trezesc totul la viaţă: iarba, florile, copacii, gâzele şi toate micile vietăţi. Cântecele păsărilor îşi fac din nou apariţia şi ne încântă la fiecare pas auzul, iar razele soarelui încep să ne încălzească privirea. Luna martie reprezintă un nou început! Totodată în luna Mărţişorului avem foarte multe motive de sărbătoare şi bucurie.
Chiar dacă afară este încă zăpadă, temperaturile sunt scăzute şi înregistrează între -3 şi 3 ̊Celsius, ziua Mărţişorului nu a fost uitată de români.


Despre Mărţişor
1 Martie sau Mărţişorul este o zi specială, cu semnificaţie aparte în rândul sărbătorilor româneşti, ce provine din antichitate, cu mult înainte de apariţia creştinismului. Deşi este greu de stabilit originea Mărţişorului, descoperirile arheologice arată că prima zi a primăverii se celebra încă de acum 8000 de ani. Calendarul popular la geto-daci avea două anotimpuri: vara şi iarna. Astfel anul nou începea la 1 martie. Mărţisorul era un fel de talisman menit să poarte noroc, oferit de anul nou împreună cu urările de bine, sănătate, dragoste şi bucurie.
Pe vremea dacilor simbolurile primăverii erau confecţionate în timpul iernii şi se purtau doar după 1 Martie. Mărţişoarele erau atunci pietricele albe şi roşii înşirate pe o ată. Altele constau în monede care erau atârnate de fire subţiri de lâna,roşu cu alb sau negru cu alb. Tipul de monedă: aur, argint sau bronz indică statutul social. După ce le purtau, fetele cumpărau cu ele caş şi vin roşu, ca să aibă tenul alb şi obrajii rumeni. Firul rămas avea menirea să împrumute naturii norocul omului.


Mărţişorul era simbolizat printr-un şnur împletit dintr-un fir alb şi unul roşu . Semnificaţiile îmbinării celor două culori sunt numeroase: în unele zone roşul înseamna iubirea iar albul divinitatea, simbolizează principiul purificării vieţii şi înţelepciunii, prin împletirea armonioasă a celor două fire de lână, cânepă sau mătase. Simbol al sacrificiului, culoarea roşie era atribuită femeii, iar culoarea albă conferită de albul norilor şi limpezimea apelor primăvara era specifică înţelepciunii bărbatului.
George Coşbuc afirmă într-un studiu dedicat Mărţişorului că firele în culorile alb şi roşu reprezintă focul şi lumina, fiind un simbol al Soarelui. În sprijinul acestei teorii vine şi obiceiul de a agăţa de firul alb-roşu o monedă. Poetul susţine că : ” scopul purtării lui este să-ţi apropii soarele, purtându-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ţi-l faci binevoitor să-ţi dea ce-i stă în putere, mai întâi frumuseţe ca a lui, apoi veselie şi sănătate, cinste, iubire şi curaţie de suflet… Ţăranii pun copiilor mărţişoare ca sa fie curaţi ca argintul şi să nu-i scuture frigurile, iar fetele zic că-l poartă ca să nu le arda soarele şi cine nu le poartă are să se ofilească.”



Şnurul alb-negru. Au fost şi mărţişoare în care firul era alb-negru, nu alb-roşu. Aceasta combinaţie reprezintă „Funia anului”, formată din fire albe şi negre, ce reprezintă cele 365 sau 366 de zile ale anului. Funia anului este legătura dintre iarnă şi vară, albul şi negru reprezentând opoziţiile lumină/întuneric, cald/rece, viaţă/moarte, fertilitate/sterilitate. Albul este simbolul purităţii, al luminii, în timp ce negrul este culoarea originilor, a fertilităţii şi a solului roditor. Albul poate fi Cerul, iar negrul – Pământul.
Şnurul era fie legat la mână, fie purtat în piept. El se poartă de la 1 martie până când se arată semne de biruinţă ale primăverii: se aude cucul cântând, înfloresc cireşii, vin berzele sau rândunelele. Atunci, mărţişorul fie se leagă de un trandafir sau de un pom înflorit, ca să ne aducă noroc, fie era aruncat în direcţia de unde veneau păsările călătoare, rostindu-se: “Ia-mi negretele şi dă-mi albetele”.

Evoluţia mărţişoarelor
Odată cu răspândirea obiceiului mărţişorului în cadrul citadin , bănuţul originar a început să fie înlocuit cu figuri sau simboluri auspicioase ori norocoase mai mult sau mai puţin tradiţionale.
Industria mărtişoarelor a ajuns să depăşească graniţele stricte ale amuletelor (descoperite la Schela Ladovei din Judeţul Mehedinţi în urma cu circa 8000 de ani )şi să ofere şi alte idei de mărţişor, cu mai mult sau mai putin bun gust.
Astăzi mărţişoarele şi-au pierdut din caracterul sacru şi original, sărbătoarea dedicată lor devenind foarte comercială. Oferirea unui cadou de 1 Martie s-a îndepărtat de tradiţiile şi simbolurile străvechi. Mărţişoarele actuale sunt dintre cele mai diverse: buchete de flori, mărţişoare tradiţionale, bijuterii, obiecte decorative, ajungându-se chiar la maşini şi case.


Totuşi cred că ziua de 1 Martie nu trebuie trecută cu vederea. Pentru că în general această sărbătoare este dedicată femeilor, ştim că este foarte plăcut ca ele să fie surprinse de fiecare dată cu un simbol cât de mic al Mărţişorului. Şi mai presus de atât, simbolul şnurului alb-roşu trebuie să fie oferit din toată inima persoanelor dragi.
Iată câteva din cele mai populare mărtişoare:
• Mărţişorul cheie. Cheia este un simbol norocos semnificând posibilitatea de a-ţi găsi calea către succes sau împlinirea idealurilor.


• Mărţişorul coşar. Coşarul este considerat un personaj norocos în România



• Mărţişorul gărgăriţă / buburuză . Gărgăriţa este un simbol norocos , dar şi un însemn al maternităţii , fertilităţii şi mamei pământ.


• Mărţişorul potcoavă. Se spune că , pentru a avea întru totul parte de şansă în viaţă , atunci când găseşti o potcoavă trebuie să o arunci în spate, peste umăr sau să o aşezi pe un perete al casei tale.


• Mărţişorul stea. Potrivit legendei , steaua este un simbol geometric considerat de către Pitagora a reprezenta perfecţiunea.


• Mărţişorul inimă. Simbolizează dragostea faţă de persoana căreia i se oferă mărţişorul.


• Mărţişorul trifoi cu patru foi. Simbol recunoscut al norocului, trifoiul cu patru foi înglobează o semnificaţie aparte pentru fiecare frunză : faimă , dragoste, bogăţie, sănătate.


Valoarea mărţişorului este acum dată în funcţie de aspect, originalitate şi în general de creaţia artistică a fiecărui meşter de mărţişoare. Orice obiect poate deveni mărţişor indiferent din ce tip de material este conceput sau ce semnificaţie poate avea.
Îmi amintesc că în copilărie am găsit printre lucurile bunicilor si mamei mele mărţişoare pe care le-au primit în tinereţe. Sunt sigură că şi voi aveţi în minte felicitările acelea mici, cu sclipici şi paiete şi cu margini franjurate, care conţineau diverse urări de 1 Martie sau cunoaşteţi coşuleţele cu flori artificiale şi nemuritoare, împachetate în cutiuţe de plastic sau lipite pe cartonaşe colorate. Este nemaipomenit cum au evoluat Mărţisoarele de la simplitate la modern, abstract, absurd.


Mărţişorul – între mit şi mituri
Baba Dochia şi înnoirea vremii. Ziua Dochiei este pe 1 martie, iar după urmează zilele babei. În legendă, Dochia îşi trimite nora să culeagă iarna fragi, iar Dumnezeu o ajută şi îi dă norei jăratic care, adus acasă, se transformă în fragi. E de constatat că Mărţişorul, ca şi roşul fragilor sau jăraticului pe câmpul alb al zăpezii, aliază cele două culori.
Între 1 şi 9 martie, fetele (dar deseori şi bărbaţii fac asta) îşi pot alege o babă. De obicei, se alege în funcţie de data de naştere, şi se spune că aşa cum este ziua (însorită sau înnorată), aşa va fi firea şi sufletul femeii de-a lungul anului. Zilele babei sau babele sunt întruchiparea luptei dintre iarna şi primavară, cu vreme foarte capricioasă.
Astfel, continuând povestea Dochiei, bătrâna crede că venirea norei cu fragi înseamnă că vremea frumoasă a venit mai devreme. Aşa că decide să plece cu oile la munte. Totuşi, decide să poarte nouă cojoace. Numai că, la scurt timp după ce pleacă la drum, se pune ploaia, care îngreunează cojoacele babei. Aceasta decide să le lepede şi rămâne în ie. Alte legende arată că Dochia se dezbracă de cojoace din cauza venirii căldurii. Numai că, imediat după ce renunţă la cojoace, se lasă un ger puternic. Dochia îngheaţă, alături de oile sale. Povestea peripeţiilor Dochiei, ca şi firul alb-roşu, semnifică alternanţa.
Pe vremuri, unele dintre aceste zile erau „specializate”. Astfel, pe 1 martie se ţine Baba de primăvară sau Baba semănatului, pe 2 martie era Baba de vară sau Baba muncii de vară, în vreme ce ziua de 3 martie era consacrată prin tradiţie Babei de toamnă sau a culesului. Se credea că aşa cum vor fi cele trei zile aşa urmau să fie şi cele trei anotimpuri. Alteori, primele patru zile închipuiau toate cele patru anotimpuri.


Voinicul care a eliberat Soarele. Un mit povestește cum Soarele a coborât pe Pământ în chip de fată preafrumoasă. Dar un zmeu a furat-o și a închis-o în palatul lui. Atunci păsările au încetat să cânte, copiii au uitat de joacă și veselie, și lumea întreagă a căzut în mâhnire. Văzând ce se întâmplă fără Soare, un tânăr curajos a pornit spre palatul zmeului să elibereze preafrumoasa fată. A căutat palatul un an încheiat, iar când l-a găsit, a chemat zmeul la luptă dreaptă. Tânărul a învins creatura și a eliberat fata. Aceasta s-a ridicat înapoi pe Cer și iarăși a luminat întregul pământ.
A venit primăvara, oamenii și-au recăpătat veselia, dar tânărul luptător zăcea în palatul zmeului după luptele grele pe care le avuse. Sângele cald i s-a scurs pe zăpadă, până când l-a lăsat pe tânăr fără suflare. În locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghiocei — vestitori ai primăverii. Se zice că de atunci lumea cinstește memoria tânărului curajos legând cu o ață două flori: una albă, alta roșie.
Culoarea roșie simbolizează dragostea către frumos și amintește de curajul tânărului, iar cea albă este a ghiocelului, prima floare a primăverii.

Lupta Primăverii cu Iarna. Conform unui mit care circulă în Republica Moldova, în prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvară a ieșit la marginea pădurii și a observat cum, într-o poiană, într-o tufă de porumbari, de sub zăpadă răsare un ghiocel. Ea a hotărât să-l ajute și a început a da la o parte zăpada și a rupe ramurile spinoase. Iarna, văzând aceasta, s-a înfuriat și a chemat vântul și gerul să distrugă floarea.
Ghiocelul a înghețat imediat. Primăvara a acoperit apoi ghiocelul cu mâinile ei, dar s-a rănit la un deget din cauza mărăcinilor. Din deget s-a prelins o picătură de sânge fierbinte care, căzând peste floare, a făcut-o să reînvie.
În acest fel, Primăvara a învins Iarna, iar culorile mărțișorului simbolizează sângele ei roșu pe zăpada albă.

“Câte bordeie, atâtea obiceie”
– Tradiţional, mărţişorul era dăruit mai ales copiilor şi fetelor. Există atestări, mai ales pentru zona Olteniei, care arată că mărţişorul era purtat numai de către fetele mari, care, foarte interesant, îl purtau ascuns în sân. Se pare că pe vremuri, în mai toate zonele ţării, mărţişorul a fost purtat şi de către flăcăi (pus de către fetele mari; însă, mai întotdeauna, schimbul era reciproc), bărbaţi şi femei măritate, ba chiar şi de către bătrâni şi bătrâne.
– În ultimele secole, mărţişorul a fost purtat de fetele mari şi nevestele tinere pentru a fi sănătoase şi curate ca argintul, albe şi rumene ca florile şi pentru a nu le pârli Soarele de primăvară, crezându-se că „Cine poartă mărţi¬şoare, / Nu mai e pârlit de soare!” Însă, altădată, mărţişorul era pus în locuri sensibile ale corpului, la băieţi acestea fiind încheieturile mâinilor şi ale picioarelor, iar la fetiţe şi la fetele mari în special gâtul. Flăcăii îl purtau la căciulă sau la pălărie, iar bătrânii la haină sau la mână.
– La copii, obiceiul cerea ca mărţişorul să fie pus de către mame înainte de răsăritul soarelui sau măcar o dată cu înroşirea lui. Până la cel de-al doilea război mondial, la 1 martie, toţi copiii, când ieşeau prima dată afară, trebuiau să poarte mărţişoare.
– La înmânarea mărţisorului de 1 Martie copiii veneau din locurile însorite de pe munte pînă în pragul casei cu brazdele de iarbă şi cu primele flori de corn. Fiecare membru al familiei trecea de trei ori pragul peste brazdă, mama ieşea cu colaci, iar florile se treceau din gura în gura, pentru ca oamenii să devină tari precum lemnul de corn. Floarea de corn se purta legată împreună cu cele doua fire, alb şi rosu, pînă la sfîrşitul sărbătorilor.
– În ultima zi a lunii martie, înainte de răsăritul soarelui, avea loc ritualul scoaterii mărţişorului şi predării lui către natură. În localităţile de la cîmpie mărţişorul se pune pe un pom înflorit sau în crengile vişinilor, cireşilor sau prunilor.


– În satele de la munte şi deal, mărţisorul se pune pe cornul sau măceşul înflorit. Există credinţa că mărţişorul este ridicat de rîndunele şi purtat spre soare, binecuvîntînd astfel norocul celui care l-a pus în pom.
– În satele Transilvaniei, Mărţisorul roşu-alb din lînă se agaţă la porţi, ferestre, la coarnele animalelor, la strungile oilor, la torţile găleţilor, pentru îndepărtarea deochilui, a spiritelor malefice, pentru invocarea vieţii, a puterii regeneratoare care se credea că ar fi stimulată prin însăşi “culoarea vieţii”.
– Bihorenii credeau că însăşi apa de ploaie adunată de 1 Martie sau din “zilele babelor” te face frumos şi sănătos, iar în Banat se obişnuia ca fetele să adune stropii de apa sau nea de pe frunzele fragilor din pădure să se spele pe obraji rostind descîntecul “drogobetelui de dragoste”: “Floare de fragă/ Din luna lui Marţ/ La toata lumea sa fiu dragă / Urăciunile să le desparţi”
– În Moldova, obiceiul este ca mărţişoarele să fie oferite de fete, iar băieţii să şi le prindă în piept. Alte obiceiuri sunt legate de locul unde este pus şnurul după purtare.

În prezent, mărţişorul este purtat întreaga lună martie, după care este prins de ramurile unui pom fructifer. Se crede că aceasta va aduce belşug în casele oamenilor. Se zice că dacă cineva îşi pune o dorinţă în timp ce atârnă mărţişorul de pom, aceasta se va împlini numaidecât. La începutul lui aprilie, într-o mare parte a satelor României şi Moldovei, pomii sunt împodobiţi de mărţişoare. În Transilvania, mărţişoarele se atârnă de uşi, ferestre, de coarnele animalelor domestice, întrucât se consideră că astfel se vor speria duhurile rele.

 

The URI to TrackBack this entry is: https://simplestaridespirit.wordpress.com/2011/03/01/martisorul-de-ieri-si-de-azi/trackback/

RSS feed for comments on this post.

4 comentariiLasă un comentariu

  1. da ai scris nu gluma

    • pai m-am documentat din multe locuri si de asta a iesit asa lung… puteam sa fac mai multe si mai scurte… dar am ales asa.😀 ai citit tot?

  2. dar de camelii?>!!)

    • o sa fac un post special ca sa arat brosa cu Camee pe care mi-ai facut-o cadou de Martisor😀


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: