„Ce-i al tău e pus deoparte!”

Ce facem după examenul de licenţă (pe care ne dorim, ne rugăm şi trebuie să-l luăm)?

Intrăm în breasla jurnaliştilor? Şi ce titulatură vom avea atunci? Vom profesa pe baza teoriei din facultate? Vom fi oameni de presă?

Eu eram foarte încrezătoare că, după ce voi promova examenul de licenţă şi voi intra la master, îmi voi găsi ceva de lucru, în mass media, care să-mi placă. Vedeam deja un loc de muncă unde să merg de plăcere şi unde să dau tot ce e mai bun din mine, pentru a face o treabă excelentă, pe care oamenii s-o aprecieze.

Încerc pe cât de mult posibil să cred că nu absolvim o facultate, degeaba, ca în cele din urmă să ajungem să facem altceva decât am învăţat şi ne-am dorit! Eu ştiu că am dat la jurnalism ca să devin reporter sau redactor, nu casier la supermarket sau altceva (ca să fii casier nu ai nevoie de facultatea de jurnalism).

De ce spun că eram? Pentru că speranţele mele au scăzut când am citit  cele „10 motive să nu te apuci de presă”, pe blogul lui Mădălin Negoiţă, un om pe care am avut ocazia să-l întâlnesc , un cunoscător şi practicant al meseriei de jurnalist.

Iată de ce susţine el să nu te apuci de presă:

1. Viață personală 0
Luați-vă adio de la timpul liber, de la eventuale alte proiecte și de la serile petrecute, în liniște, în sânul familiei! Indiferent de domeniul unde activați (radio, tv, presă scrisă, online), jurnalismul este un full-time job la puterea a doua, iar telefonul, calculatorul, televizorul și internetul se vor transforma, peste noapte, din metode de relaxare în cerințe obligatorii ale noii tale slujbe. Ca să poți informa, trebuie să fii de două ori mai informat. Rudele și prietenii vor da din ce în ce mai greu de tine, pentru că butonul roșu de la telefon va fi mai utilizat decât cel verde.
2. Program infernal
Dacă cineva crede că această meserie se face ca oricare alta, cu 8 ore pe zi, eventual cu weekenduri libere, se înșeală amarnic! Niciodată nu vei sta sub 10 ore la serviciu și niciodată nu vei avea mai mult de două weekenduri libere pe lună. De asemenea, vei vedea că vei suferi de amnezie parțială, iar totul va culmina cu întrebarea pusă din ce în ce mai des: „Ce zi este azi?”.
3. Merite minimalizate și reatribuite
Poți să dai de cel mai tare subiect, să scrii cel mai bun articol din istoria presei, să faci cea mai tare emisiune, să ai o idee originală, întotdeauna se va găsi cineva care să strâmbe din nas. Dacă ești reporter, redactorul îți va modifica materialul, dacă ești redactor, un editor îți va schimba sensul și îți va spune că nu se înțelege prea bine ce ai vrut să spui, un editor general va prelua materialul și va adăuga câteva fraze pentru a-l integra în linia editorială a instituției, dar și lucrarea editorului general va fi modificată de un redactor-șef, iar directorul de programe / directorul editorial, etc va fi apreciat de șeful cel mare pentru inițiativa ta. De fapt, și el se va lauda cu articolul, mai departe. Nu e vorba că n-ai fost destul de explicit / inovativ / inspirat. Cu cât materialul tău este mai bun, cu atât mai mulți superiori vor încerca să-și pună amprenta pe lucrarea ta. Va rezulta o cu totul altă știre, cu un alt sens. Rămâne doar subiectul găsit de tine, dar „schingiuit” zdravăn. E valabil pentru orice post sau funcție dintr-o instituție mass-media.
4. Limba română – prima victimă
Dacă te-ai hotărât să te angajezi într-o instituție mass-media, cu siguranță te simți stăpân pe „relația” ta bună cu limba română, pe care o stăpânești fără probleme, ba chiar, în unele cazuri, ești mândru / mândră de acest lucru, ei bine, află că nu există prea multe domenii în țara asta, unde limba română să fie mai „faultată” ca în presă. Da, știu că pare greu de crezut, dar vei descoperi cu stupoare că virgula și gerunziul sunt dușmanii audiențelor / afișărilor / cititorilor, că expresiile vulgare și forțate precum și jargoanele atrag și trebuie folosite din abundență, că anumite cuvinte compuse pe loc reprezintă rețeta succesului, etc. Dacă nu mă credeți, urmăriți cu atenție televiziunile cu cea mai mare audiență sau citiți ziarele cu cel mai mare tiraj. Veți descoperi că toate parcă se adresează doar oamenilor cu studii medii, maneliștilor, inculților. Asta pentru că așa este. Ca să mă înțelegeți mai bine, o frază de genul „Năstase și-a achiziționat din bani publici, prin tertipuri financiare și politice, o casă în valoare totală de 2 milioane de euro” se va transforma în „După ce i-a transmis lui Băsescu că poate să vină să-i numere ouăle, Năstase-7 case i-a tras-o statului român de 2 milioane de ori”. Asta ca să înțeleagă și pătura socială de care scriam mai sus. Scriam și într-un post anterior: instituțiile mass-media nu-și permit să facă educație pe banii lor, ci se adaptează cerințelor publicului, iar în România, știm bine ce public avem. Te vei trezi că în loc să te exprimi, va trebui să te cobori la nivelul celor care te citesc / ascultă.
5. Dușmani, critici
Dacă scrii despre un om politic de bine vei catalogat drept „sclavul și șpăgarul lui”. Dacă scrii de rău, vei fi catalogat drept „sclavul și șpăgarul celorlalți”, dacă ești comentatorul unui meci, ambele părți vor spune că ții cu cealaltă echipă, indiferent de ce ai spune.
6. Perspective mici
„Să devin cunoscut” sau „Să am un cuvânt de spus” sau „Să mă exprim liber” sunt câteva gânduri cu care pornești la drum. Ei bine, uită de ele! Vei ajunge cunoscut sau vei promovat doar dacă faci ce ți se spune, dacă aperi interesele superiorilor și dacă nu deranjezi pe nimeni. Dacă pleci la drum cu asemenea gânduri însă (logice, de altfel), sigur o vei face.
7. Salarii mici
S-a creat un mit despre faptul că oamenii din presă sunt plătiți bine. Nimic mai fals: salariile medii nu le depășesc pe cele din medicină, învățământ, IT, financiar-bănci, etc. Există sigur și excepții, dar atât de puține încât nu fac altceva decât să întărească regula. Gândește-te, totuși, că în domeniile enumerate mai sus, există un program de 8 ore și, în general, weekenduri libere, pe când aici…citește punctul 2, din nou!
8. Drepturile de autor
Managerii trusturilor de presă au găsit, fără excepție, un truc pentru a scăpa de impozitele la stat: drepturile de autor. O măsură legală, în urma căreia doar tu ai de pierdut. Asta pentru că vei primi salariul minim pe cartea de muncă, iar restul pe drepturi de autor. Vei descoperi dezavantajele evidente în momentul în care vrei să-ți faci un credit și la pensie. Mai mult, contractele de drepturi de autor sunt semnate cu terțe părți, de obicei pe perioadă determinată. Aceste terțe părți nu-și asumă absolut nicio responsabilitate pentru nerespectarea contractului, pentru că-și pun clauze pe care ești obligat să le semnezi. Telesport tocmai se află în faliment, iar oamenii au de primit zeci de milioane în urma contractelor de drepturi de autor. Dacă vrei să vezi ce s-a întâmplat, citește detalii aici și aici. De curând, statul român a hotărât să impoziteze și drepturile de autor, dar, fiți fără grijă, managerii vor găsi soluții la fel de „bune”. Aceste instituții, de exemplu, s-au grăbit să ia repede măsuri:
http://www.reportervirtual.ro/2010/07/adevarul-taie-165-din-drepturile-de-autor.html
http://www.reportervirtual.ro/2010/07/tensiuni-si-posibile-taieri-de-salarii-in-antene.html
http://www.reportervirtual.ro/2010/08/venituri-cu-33-mai-mici-pentru-angajatii-romaniei-libere.html
http://www.paginademedia.ro/2010/07/evz-scade-salariile-cu-pana-la-15/
http://www.paginademedia.ro/2010/07/sanoma-taie-15-din-salarii-si-trece-tot-pe-cartile-de-munca/Realitatea Media nu s-a grăbit și a găsit modalități mult mai inteligente:
http://www.reportervirtual.ro/2010/08/contractul-de-sclav-de-pe-plantatia-lui-sov.html

9. Nesiguranța locului de muncă
Nu îți face iluzii că odată intrat în presă ți se deschid toate orizonturile! Presa de azi nu reprezintă nimic altceva decât un business. Nu contează cât de talentat, cunoscut sau original ești. Dacă business-ul nu merge, rămâi pe drumuri. Vei descoperi că el al naibii de greu să ajungi în altă parte, pentru că angajările se fac pe baza „cercurilor închise”. Un director, un manager, un redactor-șef va prefera să angajeze întotdeauna oameni cu care a mai lucrat și va trece cu vederea oamenii de pe piață. Dacă nu mă credeți, citiți posturile unor alți oameni cel puțin la fel de avizați aiciaici, aici sau aici Dacă după câțiva ani te vei trezi că locul unde ai lucrat nu mai există, te vei trezi că nu ai unde să te duci, că vei fi refuzat și, cel mai grav, că, după ani de zile în care ai investit tot pentru a te forma și a progresa în meseria asta, nu știi să faci nimic altceva.
10. Părerea celor din branșă
Dacă nu te-am convins eu, întreabă pe oricine lucrează în acest domeniu, dă-i să citească acest post și vei vedea că va fi, în proporție de peste 90%, de acord cu mine.”
Sunt convinsă că, într-o oarecare măsură, aşa stau lucrurile în viaţa jurnaliştilor. Dar cred şi susţin cu tărie că cei mai buni se vor face remarcaţi, vor avea realizări şi împliniri profesionale, vor practica cu drag această meserie, pentru că este talentul lor şi vor şti să iasă de fiecare dată din situaţii neplăcute. Ca o completare, şi norocul are un cuvânt de spus în viaţă! Căci dacă n-ai acel dram de noroc, degeaba eşti cel mai bun!
Tu ce perspectivă ai după ce termini facultatea?
Published in: on Aprilie 4, 2011 at 21:55  Lasă un comentariu  
Tags: , , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://simplestaridespirit.wordpress.com/2011/04/04/ce-i-al-tau-e-pus-deoparte/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: